S-a întâmplat într-o zi de duminică când am hotărât cu grupul de munte să facem o ultimă drumeție înainte de Crăciun. Îmi doream să merg pe Clăbucetul Taurului pentru că oferă o vedere foarte bună asupra munților din zonă, în special asupra Bucegilor.
Asadar, ne-am hotarat sa plecam din Azuga, sa urcam pe Clabucetul Taurului si sa coboram in Predeal. Pentru ca traseul nu este sub forma de circuit, am optat sa mergem cu trenul. Trenurile pe ruta Bucuresti – Brasov sunt dese iar la cele private va puteti lua bilete din tren.
Am optat să plecăm din București cu trenul de la 6:47, care ne-a lăsat în Azuga, încă adormită, la 8:30. Din drumeții care erau în tren au coborât câțiva la Azuga, unii mergând pe munții Baiului iar alții, probabil, pe vârful Grecului. Spre Clabucetul Taurului am mers doar noi. Valea Azugii era încă în umbră, dar cu cerul partial senin, lăsând crestele înalte ale Bucegilor să iasă în evidență.
Poteca cu triunghi albastru începe direct din drumul național și după câteva serpentine intră într-o pădure de mixtă de brazi și foioase. Nu durează mult și dispare și zgomotul mașinilor lăsând loc trosnitului pământului înghețat sub bocanci. În prima parte a traseului poteca urcă domol, dar devine mai abruptă pe măsură ce ne apropiem de Clăbucet. Tot înspre Clăbucet se întețeşte şi vântul iar pe copaci se depusese o chiciură groasă creând un peisaj alb, ca din poveste.
La ieșirea din pădure se află o bifurcație care ne sugera să continuăm prin stânga, pe traseul marcat, spre cabana Gârbova, iar spre dreapta pe traseul nemarcat spre vârful Clăbucetul Taurului. Alegem traseul din dreapta pentru că voiam să mergem pe vârf să admirăm peisajul, dar și pentru că doar în direcția asta era bătută poteca. Ajungem pe vârf după 15-20 de minute și suntem întâmpinați cu o vedere panoramică spectaculoasă asupra Bucegilor. Tot aici observăm și norii lenticulari ce își schimbau mereu forma, semn că la altitudine vântul își făcea de cap.
După o sesiune foto pe cinste, coborâm spre cabana Gârbova unde suntem întâmpinați de niște câini blănoși și pașnici. Auzisem la știri că au mai fost și cazuri de agresivitate, însă aceștia au fost prietenoși. Am intrat în cabană să ne încălzim și să luăm masa de prânz, care s-a terminat cu un clasic vin fiert. Pentru că vremea era bună, am decis să lungim traseul trecând și pe la cabana Susai, astfel că cei 10km planificați s-au făcut 18km.
De la Gârbova spre Susai, traseu trece pe la stația de telegondolă Clabucet Sosire iar de acolo continuă pe pârtia de schi Cocoșul până când intră în pădure. Urmele de drumeți se tot răresc, semn că lumea nu prea a mers recent pe aici, însă se înmulțesc cele ale animalelor: vedem urme de vulpe, căprioară, cerb și desigur urs, însă fără să ne întâlnim cu niciunul.
La cabana Susai este în continuare lacătul pus pe ușă și un mesaj că ar fi în proces de renovare, dar față de acum 2 ani, nimic schimbat. Zero drumeți, doar ATV-iști care veneau din Predeal. Facem câteva poze și continuăm spre Predeal pentru că timpul începuse să ne preseze.
Ajungem în Predeal destul de repede, cu 20 de minute înainte să plece trenul și constatăm că este aproape pustiu. Se pare că turiștii fie plecaseră, era duminică pe la 16, fie s-au oprit la Bușteni sau Sinaia.
Plecam din Predeal cu trenul de la 16:24 operat de Softrans, la care am prins loc doar în picioare. Măcar era cald. Am cam înțepenit până la București, dar ne-am promis să fim mai organizați data viitoare și să luăm și bilete de întoarcere din timp.
Și astfel se încheie încă o drumeție reușită, cu peisaje de iarnă frumoase. Recomand Clăbucetul Taurului pentru priveliștea de pe vârf, iar în varianta cu coborâre directă în Predeal (fără Susai), este un traseu lejer, bun pentru o zi scurtă, de iarnă.
Bike & Hike - Jurnal de calatorie 