Nu mai făcusem un traseu nou de ceva timp și mi-am adus aminte că văzusem un eveniment pe FB legat de o drumeție pe Piatra Dragoslavelor. Am studiat locurile și aparent există mai multe trasee turistice ce pornesc din localitatea Dragoslavele, județul Argeș, printre care și cel care urcă pe Vârful Vârtoapele la 1434m. Așa că am ales o zi de Duminică de Noiembrie pentru a explora locurile.
Am plecat ca de obicei dimineața din București, pe o vreme răcoroasă și cu mult vânt care a ținut până dincolo de Târgoviște, dar care, pe măsură ce mă apropiam de Dragoslavele, s-a liniștit, așa cum a fost prognozat și la meteo. Înainte de Dragoslavele se află localitatea Voinesti, cu ale ei faimoase mere: unde nu s-a construit, e plin de meri și livezi întinse. Mi-am propus la întoarcere să iau niște mere de la sătenii care vindeau la stradă.
Ajunsi la locul de parcare, „Piatra”, albita de zăpada depusă peste noapte, se zareste printre crengile copacilor. Pornim pe traseul marcat cu triunghi albastru urmand sa ne intoarcem pe cel cu bulina albastra pentru a face un circuit.
Ne indepartam treptat de sat si intrăm în pădurile de foioase, fag proponderent, ce încă păstrează culorile toamnei. Într-o pădure de brazi izolată, un grup de presupuse zade (conifere cărora le cat acele iarna), iese in evidenta cu a lor colorit galben.
Facem dreapta la bifurcatie, de aici încolo marcajul e doar triunghi albastru, și începem să urcăm pe un drum forestier ce ajunge sa fie complet acoperit de frunze și abrupt. Ajungem sa mergem din marcaj în marcaj intrucat poteca nu este loc vizibila din cauza frunzelor.
Terminăm zona de pădure și ajungem la un grohotis la fel de abrupt dar care oferă ceva vedere către valea din care venim și către munții din zona: Leaota, Papusa, Bucegi. De aici încolo poteca urmărește muchia culmii, urcand continuu, dar într-un ritm mai domol. Gasisem pe internet detalii despre traseu, si in total se urca 700m in 4km (175m/km).
Ne bucurăm ca varful este tot mai aproape și abia vrem sa ajungem pentru ca foamea începea sa isi faca prezenta. Ne oprim putin sub varf, la soare, pentru un sandvis, admirand munții Leota acoperiti de prima zăpadă.
Varful Vartoapele sau varful Pietrei Dragoslavelor consta într-o cruce iluminata chiar și pe timp de zi de niște fotovoltaice. Ne facem poze cu varful si începem sa coboram pe partea cealalta a pietrei. Dacă urcarea era în 4 labe la un moment dat, coborarea nu s-a lăsat mai prejos: fără cărare vizibilă și cu covorul de frunze ce ascundea rădăcini alunecoase a fost putin dificil insa betele de trekking s-au dovedit utile.
Panta s-a mai domolit și ajungem într-o intersectie de unde continuam, spre stanga, pe bulina albastra spre Dragoslavele. Pe masura de coboram, lumina începe sa scadă în intensitate. La o scurta privire in spate, Piatra era perfect luminata de lumina apusului, noi fiind deja in umbra. Ne grăbim să facem niște poze pentru a nu rata momentul.
Daca inițial, pe hârtie, după distanta, părea o drumeție ușoară, în realitate am mers de toată ziua (scurta intradevar): am plecat la 11 din parcare și ne-am întors la apus de soare. Am avut noroc ca am mai găsit niște săteni cu tarabele încă întinse pentru a lua niște mere delicioase. A fost un traseu interesant și probabil voi reveni pentru a încerca și alte trasee, poate niște MTB spre Leaota.
Info traseu:
Bike & Hike - Jurnal de calatorie 