Când nu ai cine sa mergi cu MTB-ul, faci o drumeție pe munte. Cam așa am ajuns sa refac creata Zăganului, parcursă prima dată in iunie 2020, într-o fereastra de libertate din pandemia de Covid19.

Traseul începe la ieșirea din localitatea Cheia (spre Brașov), urcă pe marcajul cruce roșie pana la Vf. Gropșoarele, după care coboară spre cabana Muntele Roșu pe triunghi roșu. De la Muntele Roșu până în Cheia am urmat traseul marcat cu bulină albastră și, astfel, terminând circuitul. Data trecuta, când am fost, traseul cu bulină albastră era închis din cauza exploatărilor forestiere și am fost nevoiți să coborâm pe șosea până în Cheia, deloc plăcut.

Am plecat așadar din București de dimineața, ca de obicei, iar la ora 9 eram deja la începutul traseului. Se poate parca fix acolo însa locul este limitat. Pentru că mai aveam timp de pierdut până venea restul de grup, am făcut poze la brândușele și iarba acoperite de roua dimineții.

La 10 incepem traseul, care trece printr-o pădure de molizi urmată de una de fagi. Pe alocuri mai sunt urme vechi de exploatări forestiere, iar marcajul mai lipsește, însă pe copaci se regăsesc două buline colorate de la concursul de alergare montană Ciucas X3, care urmăresc același traseu.

Se urcă susținut până într-o poiană în care se găsește o stână, posibil părăsită după gradul de degradare. Aici facem o pauză de sandwich și apă și admirăm peisajul toamnatic. De la stână și până în creasta este o urcare abruptă (de la stână se vede în dreapta sus șaua prin care trece traseul) care începe să ofere și vederi panoramice frumoase.

Creasta Zăganului constă într-un sir de stânci/movile, traseul urcând si coborând pentru a-și face loc printre și peste relief. Exista o zonă mai accidentată, securizata cu lanțuri, care dă senzația de aventură fără sa fie ceva riscant, iar mai încolo spre Vf. Gropșoarele este o zonă abruptă cu grohotiș. Traseu trece pe sub Vf. Zăganu dar pare să se fi făcut o cărare între timp.

Traseul începe să se aglomereze în zona Vf. Gropșoarele, popular printre drumeții care pleacă de la cabana Muntele Roșu. Facem poza obligatorie cu vârful și mâncăm din traistă dar și afine și merișoare din natură.

Dupa o pauza bine meritata, incepem sa coboram spre Saua Gropsoarele si sa facem stanga spre cabana Muntele Rosu. De aici traseul coboara mai abrupt iar poteca este erodata. Pentru a evita alunecarile poti merge pe zonele inca inierbate.

Savurăm ultima gustare din rucsac la lumina soarelui de după-amiaza târzie. De aici intrăm pe traseul marcat cu bulină albastră și continuăm să mergem spre Cheia. Traseul merge prin pădure și ulterior prin defrișajul întâmplat acum câțiva ani din cauze naturale (vânt puternic) ce oferă vederi spre creasta Zăganului pe care tocmai am parcurs-o.

Ajungem într-un final înapoi în Cheia. Picioarele deja mergeau singure pe drumul forestier ce ne scoate la marginea defrișajului lângă drumul național DN1A. A fost o drumeție solicitantă care scoate în evidență și altă latură, mai sălbatică, a Ciucasului. Am mers în total 16km și am urcat 1150m.