Am descoperit recent un traseu, de tip circuit, în Munții Bucegi, marcat pe Munții Noștrii ca și traseu cicloturistic, ce conecteaza mai multe puncte de interes ca Babele, vf. Omu si vf. Batrana. Insa, cum nu orice traseu cicloturistic montan este și ciclabil, am vrut sa fac o plimbare la pas pentru a vedea dacă se poate parcurge și cu MTB-ul.

Traseul ales, pentru mers la picior, a fost unul cu totul nou pentru mine. Deși atinsesem principale obiective de pe traseu, nu le conectasem până acum. Am plecat de la telecabina Peștera, apoi Babele, vf. Omu, vf. Batrana si înapoi la Pestera, in total aproximativ 19km si 1100m de urcat.

Asadar, am pus ceasul sa sune la clasicul 6:00am urmand sa ne punem in miscare pe la 7 fara. Asa cum probabil stiti, dacă aveți treabă pe Valea PH e bine sa plecati cat mai de dimineață sau sa luați trenul, altfel veți admira munții din masina.

După ce luăm încă o persoana din gara Sinaia, intrăm pe transbucegi, unde, aproape de Cabana Dichiu, se aranjau frenetic tarabele cu ursi panda specifici zonei. Ajunși la Lacul Bolboci, admiram reflexia perfectă a brazilor și munților în apa lacului. Ar fi mers de oprit pentru o poza, dar in final ne-am amagit cu „las’ ca tinem minte” și ne-am continuat drumul șerpuit și îngust pana la Pestera.

Desi era ora 10am, la telecabina Pestera era deja zarva: mulți drumeti se pregăteau de traseu, unii pe cont propriu iar alții veniți cu microbuze. Telecabina muncea si ea de zor, urcand si coborand turisti la Babele.

O luam incetisor la pas pe traseul cruce albastra ce indica 2h pana la Babele. Suntem cam singuri pe traseu, majoritatea drumetilor mergand pe Valea Ialomitei direct la vf. Omu. După 1.5h ajungem la Babele unde suntem intampinati de aglomerația de pe platou, fiecare alergand care încotro pentru a face o fotografie catarat pe vreun bolovan. Pentru ca am ajuns mai repede, am profitat de jumatatea de ora castigata pe traseu sa mancam ceva si sa ne relaxam.

După o poza obligatorie cu Sfinxul, ne incolonam pe autostrada Bucegi. Mergem regulamentar si depasim unde se poate. Între timp norii încep sa isi faca de cap, sa vina, sa plece, creand peisaje spectaculoase.

Ajungem la vf. Omu, unde constat ca fata de 2018, cabana a primit niște geamuri termopan, in rest, „galma” din tavan este aceeași. Se statea la coada la tejghea, pentru ceva, nu stim ce, dar parea important. Alegem un loc mai linistit în spatele cabanei pentru a mai devora din sandvisurile din rucsac.

Cum nu erau mai multe de 10grd la Omu, am decis sa ne facem somnul de frumusețe la vf. Batrana. Astfel am părăsit agitația de la Omu și am continuat drumeția pe traseu marcat cu banda roșie/banda galbena, ce anunță vreo 2:30h pana la vf. Batrana.

Traseul este mai accidentat în prima porțiune, insa cu o vedere larga, spre stanga, spre Valea Ialomitei. Trecem de Mecetul Turcesc, urcăm un deal și ajungem în Șaua Doamnele ce ne intampina cu o pășune mare cat vezi cu ochii. Incepem sa ne imaginam cu ar fi ne dăm cu MTB-ul la vale pe aici și parcă începe sa merite caratul bicicletei prin zonele mai accidentate.

Asta pana cand ajungem în jnepenisul de dinaintea refugiului Batrana si ne cam taie elanul de dat cu MTB-ul. Poteca se îngustează treptat pana cand dispare în jnepenisul ce ne ajunge până la umeri.

La refugiul Batrana suntem intampinati de liniște și aproape credeam ca nu mai e nimeni în zona pana cand s-a deschis usa de la refugiu: era o doamna venită de la Bacău ce urma sa ramana peste noapte. Aparent aici e aglomerat în sezonul rododendronului, cand ai nevoie de rezervare la refugiu sau vii cu cortul, in rest, liniste.

Asa cum ziceam mai sus, ne-am facut somnul de frumusete pe vf. Batrana, la ultima rază de soare și am pornit apoi spre Pestera, coborand pe traseul marcat cu triunghi roșu, pe la cascada Doamnele. Cascada am vazut-o dar apa era aproape inexistenta. Probabil merita vizitata primăvara sau toamna. Ne-am bucurat însă de fragute și ceva zmeura, chiar in poteca, semn ca nu prea a fost umblat locul.

Pentru MTB traseu ar fi continuat spre valea Horoabelor urmand sa paraseasca poteca in dreptul unor stane si sa ajunga in final tot la Pestera.

Fiind deja ora inaintata, ne imaginam cum gasim masina singura, in mijlocul parcarii, insa mai erau si alti drumeti intarziati.

Una peste alta a fost drumetie placuta in care am si mers dar am avut si timp sa facem pauze și sa admiram peisajul. Conform Strava, vreo 3ore am petrecut facand pauze. Dacă e sa răspundem la întrebarea din introducere, „este ciclabil?”, asa si asa, nu suficient sa ma convinga sa il parcurg cu bicicleta.