Nu am mai fost de ceva timp într-o drumeție pe munte, fie nu a ținut vremea cu noi, fie nu ne-am organizat. Nu aveam prea mari speranțe să merg pe undeva weekendul trecut, fiind on-call, dar s-au aliniat planetele și am mers în Bucegi pe un traseu parțial nou.
Traseul ales începe din Moeciu de Sus, urcă spre Vf. Batrana prin Poiana Guțanu și coboară spre Moeciu de Sus prin Șaua Strunga și Vf. Bucsa. În total sunt 17km cu 1250m diferența de nivel. Noi am stat 10h pe traseu cu tot cu pauze generoase și poze, dar timpul de mers a fost în jur de 6h.
Asadar, am plecat din București sâmbăta, la 6:00 dimineața, pentru a nu prinde coloana pe DN1 și pentru a petrece cat mai mult timp pe munte. Ajunși la Moeciu de Sus pe la 9:30, constatam ca parcarea era deja plina, așa ca am căutat parcare pentru o zi, contra cost, pe la curțile din jur, unde am găsit lume primitoare. Am aflat mai tarziu ca se desfășura un concurs de alergare montana, ceea ce explica aglomerația din zona.
În Poiana Guțanu era grup numeros ce urma sa stea cu cortul peste noapte.
De la bariera, am plecat pe marcaj triunghi roșu ce indica 4h până pe Vf. Bătrâna. Ne-am incadrat in timp, chiar dacă sunt doua zone, înainte și după Poiana Gutanu, unde se urcă susținut. Soarele ne-a însoțit până după pranz fiind destul de cald în zonele neumbrite, însă spre vârf a început să adie vântul, iar pe Vf. Bătrâna era chiar răcoare.
Pe Vf. Bătrâna era multă lume, unii „cazați” la refugiu, alții urmau să stea la cort, însă majoritatea venisera de la Peștera pentru o drumeție de o zi. Întrucât am mâncat și făcut poze cu rododendronul mai jos, am făcut poza obligatorie cu marcajul și am continuat spre Șaua Strunga pe traseul bandă roșie.
Perioada asta a anului (început de iulie) e numai bună de făcut drumeții la altitudine pentru că toate pașunile alpine sunt pline de flori, unele mai colorate decat altele. Rododendronul, principala atracție, era cam pe ducă, fiind încă înflorit la peste 2000m.
Am mers destul de cursiv până în Șaua Strunga, doar cu o oprire pentru a admira stâncăria de calcar și priveliștea panoramică spre Moeciu. Lângă refugiu din Șaua Strunga era amenajat un punct de alimentare pentru alergătorii montani, unii participând chiar la cursa de 100km.
După o pauză de masă în Șaua Strunga, am plecat spre al doilea vârf de pe traseu, Vf. Bucșa. Acesta face legătura dintre Munții Bucegi și Leaota. Aici am făcut ultimele poze cu rododendronul și evident cu indicatorul, urmând să coborâm pe triunghi roșu înapoi în Moeciu de Sus.
Coborârea până în Moeciu de Sus este destul de abruptă (ca majoritatea traseelor din zonă), însă o pauză a fost suficientă pentru a „răci” frânele.
Astfel am încheiat traseul din Bucegi, urmând încă 4h de condus până în București (mulțumiri șoferului pe această cale). Nu putea fi muntele mai aproape?
Bike & Hike - Jurnal de calatorie 