De obicei grupul de munte este destul de unit, dar cumva sezonul acesta cam toti am fost pe undeva in minivacanta de 1 iunie, dar separati. Asa am nimerit si eu sa ma atasez unui grup care mergea in Ciucas, neavand parteneri de pedalat.

Planul meu era sa merg din nou la Urlati pentru a face tura lunga de la concusul de MTB „Maratornul vinului”, organizat de Riders Club. Nu mai merg demult la concursuri insa apreciez munca depusa pentru curatarea si amenajarea traseelor cu ocazia evenimentelor. Toate bune, doar ca promisiunile de insotire nu s-au materializat. Asa ca cu o seara inainte am aflat ca se merge in Ciucas si am dat curs invitatiei, mai ales ca mergeau pe traseul preferat: Culmea Bratocei.

Am facut, seara, repede, rucsacul si la 7 dimineata m-am urcat in masina. A fost liber pe drum si la 9:30 am fost in pasul Bratocea. In parcare era inca ceata, insa s-a ridicat pana ne-am adunat cu totii. Ar fi fost frumos sa mai astepte putin sa incepem traseul si sa facem niste poze pe ceata.

Urcarea incepe cu o sectiune de padure, urmata de o poiana si de drum forestier pana la un releu TV. In poiana erau multe flori si urzici, din care am si adunat la intoarcere. De la releu incepe o urcare mai sustinuta pana in culmea Bratocei de unde poteca se mai niveleaza. Am mers lejer, pe racoare, pentru ca soarele nu s-a aratat prea mult.

Pe culmea Bratocei, poteca serpuieste printre ienuperi si movile de pamant si se hotaraste sa ramana pe partea dreapta a versantului pana in Saua Tigailor. Tot aici este si mult afinis pe care l-am prins inflorit, dar supriza a fost sa gasim tufe razlete de rododendron, principala atractie a muntelui la inceput de vara.

In Saua Tigailor am facut un mic popas pentru apa si o gustare inainte de „acensiunea” finala. Incepem sa intalnim o mutime de alti turisti care veneau de la cabana Ciucas sau Muntele Rosu.

Ajunsi pe varful Ciucas (1954m) ne asezam la coada pentru poza obligatorie cu indicatorul si facem stanga pe creasta pentru a gasi un loc linistit de luat masa. Am gasit chiar si niste limbi de zapada troienita inca netopite.

Dupa cum e obiceiul in Ciucas, pe la pranz vine norul cu surprize. De data asta a venit doar cu frig si am decis sa coboram. Am profitat de ocazie si am adunat si niste Ciubotica Cucului pentru niste ceai.

Coborarea a fost destul de rapida, fara prea multe pauze, doar eu am fost mai lent, ramanand in urma facand poze si admirand peisajul. A fost o drumetie pe cinste.