… le poti face pe amandoua.

S-a nimerit o zi de vineri cu soare in care sa avem liber de la serviciu. Intreband colegii constat ca fiecare pleaca care-ncotro iar la tura de MTB de la Urlati as fi mers singur. Asa ca am dat curs invitatiei unui grup de colegi care mergeau in Ciucas, ca tot nu am fost iarna asta in Ciucas (numa’ iarna n-am mai prins).

Traseul propus de grup urma sa plece de la cabana Muntele Rosu, sa urce pana la „La rascruce” unde sa faca stanga spre cabana Ciucas iar mai apoi pe Valea Berii si banda galbena sa ne intoarcem la Muntele Rosu. Am sabotat putin acest plan si am introdus si varful Gropsoare in traseu, daca tot e la numai 30min de mers de la „La rascruce” (1h dus-intors, fara sandvis). In felul asta gusti putin si din Zaganu si din Ciucas.

Fiind vineri, cand majoritatea plimbaretilor sunt la birou, la cabana Muntele Rosu eram 3 masini, la ora 10, dintre care 2 ale noastre. Asta mi-a adus aminte de turele din Ciucas din copilarie cand nu era asa de popular Ciucasul si implicit nu prea era mai nimeni pe traseu.

Urcarea de la Muntele Rosu spre Gropsoare nu iti da timp sa te incalzesti, incepe direct, drept in sus. Am avut noroc cu pajistile pline de ghiocei si branduse care sa ne domoleasca elanul si sa mai facem cate o pauza pentru o poza, doua.

Pana la „La rascruce” dam si peste niste portiuni cu zapada in amintirea iernii ce a trecut. Facem dreapta si o luam la deal spre Vf. Gropsoare, aproape in maneca scurta, la cat de bine incalzea soarele (cred ca si bluza neagra era de vina). Gasim pe drum merisoare din sezonul trecut (asta toamna) cu gust specific: amarui fermentat.

Varful Gropsoare ne primeste cu o vedere panoramica: se vad majoritatea lanturilor muntoase mari in zona dar si cu o pofta de mancare pe cinste. Mancam fiecare ce are prin rucsac dupa care facem pozele obligatorii cu indicatorul, fara sa stam la coada ca intr-o zi de weekend. De fapt nu ne-am intalnit cu nimeni pana aici si probabil ca pana la cabana nu vom vedea alti drumeti.

Plecam de pe vf. Gropsoare, trecem din nou pe la „La rascuce” si continuam inainte spre cabana Ciucas. Asta segment este nou pentru mine fiind prima data cand il parcug. Este preponderent la vale si fiind mai dosit zapada inca persista.

La cabana Ciucas era liniste si pace. Un grup tocmai pleca cand am ajuns noi si puteam sta chiar si un 1 om la o masa. O parte din grup si-a comandat de mancare, eu am preferat sa mai usurez rucsacul si sa mananc un sandvis. Nu prea imi era foame, mancasem cu 1h inainte si drumul pana aici a fost doar la vale. Constat insa ca, fata de anul trecut, zapada este mult mai putina.

Sarim peste siesta si pornim la vale pe Valea Berii. Coboram zona abrupta si facem stanga pe banda galbena spre Muntele Rosu. Poteca urca in prima faza ca mai apoi sa coboare spre cabana. Ajunsi in parcare, tot 3 masini gasim.

Mai venim, cand infloreste rododendronul! Azi a fost despre ghiocei, branduse si viorele.