O luna mai tarziu fata de „expeditia” povestita in articolul anterior si cu vreme mai buna, am decis sa terminam ce am inceput: traseul de tip circuit, in Muntii Baiului, cu plecare din Posada.

Am ales o zi de Sambata – ca sa ne odihnim Duminica, cu vreme de primavara: ceva soare, ceva nor, ceva cald si ceva frig. Zapada s-a topit aproape complet mai ramanand doar petice in zonele mai ferite sau mai inalte.

Pentru a fi siguri ca facem toata bucla, am decis sa facem traseul in sens invers fata de data trecuta: sa incepem traseul pe drumul forestier Posada-Sotrile pana la intersectia cu traseul banda rosie, care vine de la refugiul Florei, dupa care sa coboram pe la refugiu inapoi in Posada. Scopul principal al acestui traseu a fost sa vad cum arata zona si daca sunt trasee care pot fi parcurse pe MTB.

Traseul l-am inceput putin cu stangul, trecand podul si mergand pe un alt drum forestier, dar pe aceeasi vale, care intr-un final s-a infundat (era folosit exclusiv pentru exploatare forestiera), insa am ajuns repede in drumul forestier „bun”, care merge tot in lungul vaii, dar pe partea stanga.

Mergand pe drum forestier, se merge lejer, pantele nefiind abrupte, dar distanta e de 2 ori mai lunga: 5km pe banda rosie, 10km pe drumul forestier. Acest lucru ne-a permis sa grabim putin pasul ca mai apoi sa pierdem timpul recuperat fotografiind natura ce se trezea la viata – floricele, pe scurt, pentru ca in rest peisajul era destul de monocromatic.

Drumul forestier s-a dovedit practicabil cu mtb-ul. Sunt 2 alunecari de teren care au stricat pe 2 portuni drumul, insa cu putin push bike se depasesc usor. Ar fi mai complicat de trecut de un copac cazut in drum intrucat avea crengile destul de dese, dar se rezolva si aia (poate taie cineva copacul de tot intre timp). Merge de o tura de MTB din Posada tocmai pana in Azuga sau Valea Doftanei.

Dupa ceva timp, papuci tociti pe forestier si alte buruieni pozate, ajungem la intersectia cu traseul banda rosie. Tot aici erau si multe Branduse care au trebuit sa ne suporte cat timp le-am fotografiat.

Langa Branduse am si mancat si motait, incalziti de soarele ce si-a refacut in final aparitia.

Drumul de intoarcere, cel pe banda rosie, ne era deja destul de familiar asa ca am coborat destul de repede la refugiul Forei. Aici era ceva agitatie, parea sa fie un grup care urma sa stea peste noapte si care pregatea intens niste mancare la ceaun. Dupa o poza cu refugiul, am continuat spre Posada pe o poteca uscata, fara noroiul de data trecuta.

Misiune indeplinita!